Cand a inceput…inceputul?


Mi-amintesc temele din scoala generala. Culmea, excelam la algebra si bineinteles la compunerile  de la Limba Romana. Eram fascinat de geografie, studiam singur carti din anii urmatori si, desi nu aveam teme, tin minte foarte bine cat ma oboseau istoria si biologia. Tot timpul imi faceam temele in a doua parte a zilei. Dupa ce veneam de la scoala era prioritar timpul de joaca, iar seara la veioza, intins pe jos, constiincios lucram temele pentru a doua zi, si uneori in avans pentru zilele urmatoare.

Nu imi amintesc exact de ce nu scriam ca tot elevul la birou…cred ca aveam unul, sigur aveam, era chiar fostul birou al mamei de cand era mica. Poate doar felul meu extravagant de a face lucrurile, rebeliunea interioara. Oricum, sigur din acelasi motiv din care, de peste 6 ani nu gasesc utilitatea televizorului, pretext pentru care desigur nici nu folosesc unul.

Mi-amintesc ca atunci cand aveam 16 ani am fost dat jos de jandarmi dintr-un mijloc de transport in comun pentru ca nu aveam bilet, am refuzat sa ma legitimez, si ba mai mult am dat si date false. Am refuzat un control corporal fara mandat, si in timp ce oamenii asteptau o masina sa incheie circul sa ma duca la sectie, beneficiind de hanoracul larg cu care eram imbracat mi-am scos toate actele din portofel si le-am ascuns sub cureaua de la blugi. Ajunsi la sectie, jandarmii privind cu stupoare gasesc portofelul gol…de fapt cu un prezervativ in el.

M-am ales cu o amenda pentru refuzul de a ma legitima, de fapt s-a ales cel caruia i-am dat datele! Nici la 8 ani distanta nu circul cu bilet in mijloacele de transport in comun. Probabil din aceeasi extravaganta.

Ceea ce nu imi amintesc este cand timpul a accelerat in halul in care astazi se prezinta si cand am fost prins in valtoarea lui incat aproape ca m-a facut sa nu mai simt o atingere, sa nu ma mai miste o nota muzicala si sa nu mai vad un vis cu ochii deschisi.

Dar sunt puternic! Fie ca ma incurajez, ma mint sau ma laud. Poate ca azi nu am un ragaz  in care sa fiu trist si desigur daca sufletul mi-e obosit, trebuie sa beau un energizant, nu e loc nici macar de durere fizica, trebuie sa fiu gata de lupta asidua de pe drumul spre job, atat timp cat un picior nu imi atarna inseamna ca sunt ok. Oricum asta este ce stii de la ceilalti: SUNT BINE! si lucru mai grav nu cred ca exista. Ba da, ce repede ma contrazic, mai grav este sa spuna ceilalti despre tine ca ESTI BINE!

Dar sunt puternic. In toata mascarada asta imi dau seama ca iubesc, am iubit si sunt iubit, desi tare as vrea sa citesc ganditori contemporani redefinind conceptul de iubire. In toata mascarada asta observ ca uneori am curaj precum pot simti si multi curenti de teama. Mi-amintesc ca am urat, si ma bucur ca nu o mai fac, daca ficatul plange de toxinele alcolului, plamanul de toxinele fumului, macar sufletul sa fie curat. Mi-amintesc deasemenea, ca puterea nu se masoara in forta si impactul imediat, ci mai degraba in lupta si in anduranta.

Si uite asa am ajuns sa ma cred puternic doar pentru ca ma las cuprins (uneori) de sentimente, sau mai concluzionist, ca mi-amintesc ca le-am simtit. Ma mint, ma laud sau ma incurajez, insa prefer sa ma cred puternic atat timp cat am dubii!

Acum scriu ca sa imi amintesc: „aici, Vlad, transmit din al 24 lea an, a 151 zi de existenta, cred ca inca nu am fost transformat, sunt in cautarea momentului in care m-am INSTRAINAT de mine. Observ in jur tot mai putini cautatori, in mare parte simptomele sunt aceleasi la toti ceilalti, in prima faza instrainarea fata de sine, apoi fata de ceilalti, coconul numit statut social, dupa care urmeaza implicarea totala in mecanism, precum izolarea in doi intr-un apartament in rate, ciclul 9-18, care de fapt este un 7-21 si se incheie prin perpetuarea speciei noi.”

Consider VIATA ca fiind ceva maret, ma intreb cum ar fi daca si noi ne-am face un scop din a lasa ceva cat de cat maret in spate. Maretia nu se masoara in cat de mult ti-ai umplut stomacul astazi, cat de mult ti-ai intins proprietatile pe pamanturile tarii sau cat de mult ai urcat pe o scara sociala superficiala. Maretia cred ca poate fi masurata mai degraba in numarul persoanelor din jurul tau si mai ales de dupa tine pe care reusesti sa le faci fericite.

Omul e guvernat pe pamant de 2 morale: de moarala dogmelor care e crestina, eterna adica absoluta si morala normelor, care sunt construite pe putinatetea si imperfectiunea omului.

 

 

Cat despre INSTRAINARE… va urma…

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: