Pur si simplu doar scriu


Nu trebuie sa iasa o capodopera. Nu am chef sa ma gandesc la metaforele obisnuite, nici comparatiile caracteristice sau enumeratiile abstracte. Nu am chef. Se vede cu ochiul liber ca nu sunt in apele mele, excluzand dusul de dupa tenis. Toate hainele sunt aruncate pe Blaneala. E lesne de inteles ca nu am chef. Nu am chef nici sa ti-l descriu pe Blaneala, o sa-l cunosti cand o sa am chef. Doza de Ciuc Radler vine in completarea hartiei igenice, alba si pufoasa, dar mototolita cu o vechime de un numar de ore format din doua cifre. E ok, doza a intrat in program de azi dimineata, si pare ca ar avea toate sansele sa egaleze numarul de ore al hartiei, dar teapa! avansul hartiei este descurajator, probabil cand voi avea chef sa le strang, le voi strange pe ambele in acelasi timp. 

Nu e o revelatie avantgardista in stilul meu de scris. Pur si simplu este o lovire deloc gingasa a tastaturii de un negru corcit cu culoarea prafului. Nu am chef sa evit cacofonia. Doar scriu, e de ajuns. Si eu ma intreb cand e cazul sa intervin. Si cat sa mai las mana libera inertiei. Sunt nervos. E la ordinea zilei, ca si dezordinea din interior. Fie el al camerei sau nu numai. Nu am mai gatit, sau bine am facut-o rar, si nu din placere, ci din nevinovata senzatie de foame care intervine de 2-3 ori pe zi. 365 de zile, odata alaturam prepozitia de si cuvantul dragoste langa. Dar fii atent senzatie…intr-un an, eu am undeva intre 800 si 1000 de senzatii de foame. Senzationala descoperire. Nu am mai urmarit nici tenis, nici fotbal. Cu exceptia victoriei Rapidului si a Juventusului, habar n-am cine cu cine a jucat si care a fost rezultatul. Era cat pe ce sa mint, mi-amintesc niste rezultate spuse de Dani sambata seara. Poate nu mai este atractiv sa le urmaresc, ca nu mai am bani in cont. Nu am bani nici in buzunar. Dar as putea avea, doar ca nici asta nu am chef. Nu, poate nici eu nu cred ce scriu acum, dar nu cred ca lipsa banilor ma face pur si simplu sa scriu.

 

Tin sa ma refugiez. In diverse activitati. Ma joc tenis, de camp, de picior. Ma joc cu o minge mai mica decat o minge de fotbal. Am fost la Arenele BNR, la bere, la suc, limonada, la Dani sa mananc. Fac multe chestii. Mai nimic util. Nu exista o prioritizare, tocmai d-asta nimic nu e util. In tot acest timp doza de Radler ar putea sa comunice cu hartia igienica mototolita, poa` sa aibe si discutii intime, e greu sa-i deranjez in momentele in care aprind laptopul, mancarea se incalzeste si telefonul suna. Mai trec 10 minute si plec. Au timp berechet, in timp ce timpul meu este neorientat, stricand estetica cuvantului, as putea spune himeric.

Nu reusesc sa ma refugiez. Nici macar in refugiul 4-zeciului. Nu imi place sa scriu atat de fragmentat, e ca si cum m-as uita la un meci de fotbal in care cel mai activ jucator este arbitrul. Dar pur si simplu doar scriu. Azi ar trebui sa plec la mare. Nu stiu daca mi-e benefic efortul. Tre`sa scot balanta de care sunt atat de apropiat calendaristic. Nu stiu daca e de bine sau de rau. Praful de pe tastatura e mic copil pe langa cel de pe mobila, calculator, sistem audio. Daca am sa ma hotarasc sa plec la marue, nu am sa-l iau cu mine. Ii ofer sansa unui refugiu, chiar in mediul sau natural. 

Am nevoie de comunicare si organizare, dar pur si simplu doar scriu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: