Piesa de muzeu


Iti sunt zambet, sau poate doar il starnesc. Oricum, e ok pentru mine, tind sa fiu multumit cu ceea ce primesc. O relatie dubioasa daca stau sa ma gandesc ca tu nu prea pari ok cu ceea ce imi iau singur. Dar nu-i problema, ne intelegem chit ca in datele trocului pot aparea machiavelisme inestetice, dar vi. In fond, raman doar eu cu vocile mele intr-un desert invaluit in apa, pentru voi toate cele bune.

 

Stii despre ce vorbesc, nu? Titlul e sugestiv. Pur si simplu o componenta, vorba aia sa nu mai fiu asa dramatic. O componenta fina si poate in acelasi timp inutila, o componenta supraevaluata sau poate sub, nu conteaza ca-i peste sau ca e sub, este evaluata, iar asta denota puterea de a schimba poligraful. Poate fi considerata un viciu. Acceptat, dar poate fi demonica in incapatanarea ta teribila de a o fotografia/atinge/avea/expune. Se vrea bine ascunsa de ochii ceacari ai oamenilor care nu rezoneaza cu tipul sau de arta, insa este expusa teribil in fata culturii de consum, asa cum foarte bine a definit-o cineva acum cativa ani. Ce pompos si trist in acelasi timp, o piesa de muzeu se tine intr-un loc elitist, intr-un muzeu, si este expusa tuturor. De la niste suflete care se hranesc vizual cu acest tip de arta pana la lichele penale pentru care dorinta nebuna de consum este singurul aspect prin care ajung aici. Un compromis. Arta nu are nevoie de compromisuri. Sigur, nici eu nu pot incadra o simpla piesa de muzeu la arta. Se intelege. De exemplu, o bobina ce a stat la baza primului motor din lume poate ca nu e o arta. Poate fi mai degraba rodul unei munci nebune, iar arta e considerata talent. Am lamurit, doar ca sa nu fiu intors pe toate partile de criticii de arta, la fel de inutili ca cei de literatura. Revenind, cu incadrarea, ochii mei albastri-verzi o vad ca pe o arta. 

Iti spuneam ceva de puterea de a schimba poligraful, eeehh, poveste lunga aici. O astfel de piesa de muzeu poate parea rece, dar cu siguranta este atractiva. Daca te ingadui sa privesti dincolo de asta devine din ce in ce mai dubios. Pielea si-o ia in cap si se zbarceste in timp ce excita porii, care ridica parul. Poate fi ca o muzica cu un ritm nebun ce pica exact pe pelicula ta sau ca un roman in care povestea curge brici, iar curiozitatea ta te duce spre extaz.

Muzica, literatura… ne apropiem de arta.

Atractiva e clar, iar caldura emanata de catre ea poate intrece un semineu de vis intr-o casa inconjurata de munti. Ce mai poate etala o piesa de muzeu?

O poveste. Nu ar fi ajuns la acest stadiu daca nu avea in spate o istorie. Din care poti invata multe. O poveste care poate fi atat fabula cat si basm. Invata sau viseaza, sau invata  in timp ce visezi. Asta doar daca-ti permiti nebunia sa asculti o piesa de muzeu, sa vorbesti cu ea, la propiu sau la figuratul care parca dispare din tendintele secolului 21. Sau daca esti un pierde timp. Sa va dedicati acestuia (timpului) sa va jucati de-a Sherlock Holmes.

Emotii, sentimente, zambete, minte. Pare mai mult decat arta, in fond nu exista pretentia existentei acesteia.

Si totusi ca un ziarist la primele sale articole sunt gata sa fac muci totul intr-un final previzibil  pentru unii, sau neinteresant pentru altii. Ce atata mare scofala. O piesa de muzeu: o componenta arhaica, invechita. O povara, caci este un magnet pentru praf, trebuie ingrijita permanent, totusi nu de un nebun dupa curatenie gata sa-i strice luciul doar pentru dorinta instopabila de a o face luna. Inutila, si in contradictie cu evolutia parca. E doar o piesa de muzeu, care va zace intr-un astfel de loc, degradandu-se sub privire reci ale unor consumatori josnici. E doar o piesa de muzeu, care si colectionata de un pasionat, este predispusa degradarii. De data aceasta degradarii motivatiei colectionarului care isi poate schimba rezonanta cu aceasta cand locul din vitrina ii poate fi luat de un portal fara fir ce iti transmite live petrecerea chinezilor de revelion. O piesa de muzeu care se degradeaza la fel de repede si atunci cand face parte din subiectul unui interes material.

 

E doar o piesa de muzeu. Si este nepretuita. Pentru toate celelalte exista Mastercard.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: