Timpul


Oamenii tind sa se afle intr-o continua lupta cu timpul. O lupta la fel de oarba ca si a lui Tom cu Jerry din simpaticul desen animat de care ne-am bucurat in copilarie si pe care il revedem cu placere la orice varsta. O lupta din care nu poti castiga mare lucru, satisfactiile fiind relativ reduse si oricum de scurta durata, iar esecurile de multe ori mari, uneori picand mai greu ca o piatra la rinichi.
De ce oamenii tind sa se razboiasca cu timpul?
In primul rand pentru ca nu au o lista clara de prioritati, este vorba de luciditate. Intradevar este greu sa iti pastrezi luciditatea in aceste vremuri, cand toate se desfasoara intr-un ritm nebun, dar un interval de timp acordat concentrarii si planificarii este un interval de timp castigat unuia in care iti desfasori activitatea calauzit de haos.
Un alt motiv in acest sens il reprezinta lipsa rabdarii. E un proverb romanesc care concluzioneaza foarte pe scurt „Cu rabdarea treci muntii”, il auzi in general de la oameni trecuti de o prima, a doua tinerete, oameni care trecand prin viata par a fi acumulat o doza mai mare de intelepciune. Insa oamenilor le este greu sa isi controleze pornirile, egoismul nativ castiga deseori, caci doar omul se crede atotputernic si i se cuvine totul indiferent de cei din jur: „Vreau asta si asta si asta, ACUM!” Da, nu e usor sa iti controlezi instinctele primare, dar o educatie corecta, o calauzire morala poate tempera aceste porniri.
Societatea in care traim este de asemenea un factor care ne pune intr-o cursa cu timpul; astazi sunt atatea domenii in care se lucreaza cu deadline, de multe ori acest deadline nefiind calculat la un parametru corect, caci in spatele sau se pot afla interese mari sau sume mari. Sau nu este vorba neaaparat de deadline, dar apare supraaglomerarea celor 24 de ore ale unei zile, caci ei ne cred roboti! In acest caz nu te lupta cu morile de vant, caci este o lupta in van, macar ca doar impinsi de societate sa ne luptam cu timpul. Oricum priveste si partea buna, iti poti testa abilitatile.
Mai sunt foarte multe motive, dar l-as mai sublinia doar pe unul, si anume: un defect majoritar al omenirii, dar pe care se pare ca nu luptam sa-l indreptam, RISIPIREA. Da, oamenii sunt risipitori din fire si bineinteles ca timpul nu putea scapa acestei mreaje. Ne plangem ca nu avem timp suficient sa facem x sau y lucruri care ne plac, insa in momentul in care dispunem de el, il ocupam cu totul altceva decat x sau y. Clar suntem repetenti la dozarea timpului.

Acum dupa ce am pus aceste intrebari, ar mai fi loc de una care sta la baza celor de mai sus: De ce este oarba aceasta lupta cu timpul?
Deoarece timpul este foarte bine dozat pe parcursul unei vieti, si teoretic poti face tot ceea ce iti doresti pe parcursul acesteia, doar ca noi tindem sa ne rezumam la cele 24 de ore ale zilei curente.
Un alt proverb spune ca „Graba strica treaba” si intr-o proportie mare este adevarat. Oamenii tind sa reactioneze imediat, la cald, sa ia decizii pripite si sa desfasoare activitati pe care le-ar judeca cu o alta masura daca nu ar concura cu timpul.

Intr-un final este usor de observat cum TIMPUL LE REZOLVA PE TOATE reflectand asupra trecutului!

5 comentarii

  1. 27 Mai 2012 la 20:22

    […] curioasa, Ana, Ciprian, Vlad, voua ce poezii va plac? Share this:TwitterFacebookLike this:LikeBe the first to like this post. […]

  2. bianca. said,

    5 Iunie 2012 la 18:50

    Pana la urma, si daca prin absurd, am spune ca stim sa il dozam, e mai puternic decat orice. Cred ca in masura in care poti pierde datorita presiunii puse de timp, inveti sa si castigi, acumuland anumite lucruri. Sau cel putin, in cazul meu.

    • 13sickmind said,

      7 Iunie 2012 la 23:39

      Nu stim sa-l dozam, nu o sa stim vreodata si nici nu ar mai fi atat de frumoasa viata, daca ne-am planifica-o. Asta am spus si eu, iti poti testa abilitatile cand esti invins de timp, ideea este sa nu il percepem ca pe un concurent in viata noastra.

      • bi said,

        16 Iunie 2012 la 11:21

        Nu cred ca oamenii au ajuns inca la nivelul la care sa poata percepe timpul ca pe o simpla axa a evenimentelor. Inca este perceput ca un concurent in situatii care te preseaza, dar asta e un lucru care se cultiva, si ar fi mai util si mai simplu sa-l nu-l vedem asa.

  3. 28 Martie 2016 la 00:03

    […] ce nu imi amintesc este cand timpul a accelerat in halul in care astazi se prezinta si cand am fost prins in valtoarea lui incat […]


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s