Incotro?


„Cine poa`sa-mi zica, incotro se indreapta lumea asta mica?”

Sufar… Sufar de un exces de luciditate. Nu stiu de unde provine si de ce imi paraziteaza mintea care este oricum in cautarea drumului favorabil din marea de drumuri intortocheate, insa acest exces ma face sa sufar caci  imi  metamorfozeaza retina intr-un microscop prin care vad toate impuritatile, toate „microorganismele” asezate pe tot ceea ce ma inconjoara. Asta ma face sa ma intreb „incotro ma indrept?”

Vad o stare generala de apatie. Nici macar nu pare ca ia cursul firesc al oricarui ciclu existential, nu se vede moartea, pare ca a disparut, sau oricum e departe. Totul stagneaza, parca acoperit de praf, sau oricum de un gri sters ca si culoarea prafului. E inestetic, de fapt aici vad si moartea… nu mai simtim esteticul, inca il creem unii din noi, la scara mai mica ce-i drept, dar celulele noastre nu il mai percep, ele par ca mor. Se termina un ciclu existential, cel al frumusetii, al libertatii, al bucuriei…acum suntem sub influenta acestui praf, nici macar nu e alb, nu, nu seamana cu cocaina, deci refuza si dreptul iluziei, caci visele le-a distrus de mult.

Vad „microorganismele” asezate pe persoana care intamplator acum se afla in fata mea, pe strada pe care circul sau pe cladirea in care intru, dar pe toate cele care se aseaza sunt atat de bine camuflate si isi fac efectul fara sa iti dai seama. Practic e ca o ghiulea care te loveste , dar tu esti convins ca nu a plecat din tunul care e pus strategic chiar in fata ta, pentru ca nu cumva sa rateze tinta!

Greseala  nu mai este omeneasca, caci la randul ei omenirea se robotizeaza. Retina mea cu vedere microscopica priveste pe geam cum oamenii umbla teleghidati, parca urmaresc putoarea carnii ca si cainele din Tom si Jerry. Acum greseala este prevazuta, si nu de noi, ci de cei care invaluie lumea in gri, care declanseaza, imi permit sa-l denumesc eu, si nu o fac ca sper sa ajung celebru ci doar ca eu il vad si nu il recunosc, SINDROMUL GRI. Si o fac atat de minutios incat ne fac sa ne autodistrugem, mai intai ne plafoneaza, apoi usor, usor ne distrug toate inclinatiile pentru estetic, ca in ultima faza sa ne ia toata dorinta pentru bucurie si libertate.

Si ma intreb inca o data, INCOTRO? Sa ma intorc nu pot, trecutul se sterge incet dar sigur. Imi doresc un refugiu, dar nu imi iese in cale decat cel din statia de tramvai, un tramvai invaluit in gri. Directia pare doar una, caci ma atrage atat de puternic incat nu pot fugi si nu ii pot rezista, desi nu e in niciun caz vreo pizda buna. Si ma face sa sufar, sufletul mi-e indurerat, are multe rani si nu isi gaseste loc de odihna, caci nicaieri nu ma simt acasa. Sunt peste tot acasa si totusi nicaieri. Nici cel mai gras pai cu cel mai psihedelic verde nu mai ma elibereaza acum, caci scriu de undeva din adancuri in incercarea de a invinge sindromul gri si fac totul cu minuozitatea cu care cel mai bun genist dezamorseaza bomba care l-ar putea trimite la un interviu cu un paznic borat, gen sfantul petru.

Kazi Ploae, Dragonu & Bean – Imperiul Lianelor

4 comentarii

  1. Biiiiiii said,

    12 Iulie 2010 la 21:32

    genial :*

    tu in ce sindrom te incluzi? sau esti independent?

  2. 15 Iulie 2010 la 19:31

    Cannabisul nu e universal acceptat ca fiind un psihedelic;)

    • 13sickmind said,

      15 Iulie 2010 la 23:39

      Ti-am citit blogul si apreciez foarte mult initiativa ta de o informare precisa si obiectiva referitoare la substantele interzise, si nu numai. Am observat ca esti foarte informat in domeniu, pacat caci la fel cum ai spus si tu numarul celor care ajung la informatiile obiective si corecte este foarte mic, iar o astfel de informare este foarte pretioasa mai ales pentru consumatori, dar si pentru cultura generala a fiecaruia. Sincer nu stiam daca este sau nu universal acceptat, eu m-am referit strict la efectele sale care dupa parerea mea sunt psihedelice, tocmai de aceea am folosit o astfel de exprimare. Multumesc de informatie si ma bucur ca ai ajuns pe blogul meu, iar cu aceasta ocazie am aflat si eu lucruri pe care nu le stiam citindu-ti blogul.

  3. proxymagape said,

    4 Septembrie 2010 la 18:42

    Lumea asta mică se îndreaptă cu pași mari spre punctul din care a plecat!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: