Vremuri, in ce vremuri…

… traim! Sau macar incercam sa o facem fara a cadea in senilitatea ce pare ca a cuprins din nou omenirea. Din punct de vedere politic, Occidentul si America au cazut in plasa nationalismului ieftin. Intalnim populismul fie instalat in guverne sau in majoritati parlamentare, fie in opozitii cu procente ridicate. El se remarca prin dorinta de izolare, intoleranta etnica si culturala si mai ales printr-un discurs radical impotriva musulmanilor. Sigur, sa nu ne ferim sa spunem ca democratia a esuat datorita coruptiei. Si ea nu a lipsit din niciun stat si din nicio structura de conducere a vreunui stat, in multe cazuri fiind implicate si mari corporatii. Si da, sigur ca oamenii s-au saturat!

Din punct de vedere tehnologic, pare ca nimic nu mai este imposibil. Oamenii sunt extaziati de tot ce inseamna progres tehnologic, si mai ales inteligenta artificiala. Aici nebunia pare a fi deja la un nivel foarte ridicat, tot ce apare maine pare a fi invechit inca de ieri. Si tot ce e nou costa din ce in ce mai mult, transformandu-ne in niste copii care se joaca o luna cu o jucarie, si dupa se plictisesc, dorind-o pe urmatoarea. Tehnologia ne trimite in vartejurile consumerismului. Pare cu adevarat grozav sa ne vedem si sa comunicam de pe un device cu oameni aflati la mii de kilometri distanta. Ce nu mai este deloc grozav, este faptul ca multi folosim aceste minuni tehnologice pentru a imprastia ura la mii de km distanta. Tot la categoria mai putin minunat, pot trece si algoritmii dupa care facebook imi ofera continut, sau algoritmii dupa care google stie unde ma aflu fara sa am activa locatia deviceului mobil. Oricum progresul tehnologic este foarte bine venit, mai ales din punct de vedere medical. Nu progresul este problema, pentru ca eroarea majora pe care o face omenirea e tocmai din punct de vedere… uman.

Si ofer 2 exemple din evenimente intamplate recent, dintre care pe unul o sa il dezbat pe larg.

Pe 11 noiembrie, peste 50000 de polonezi, majoritari antisemiti, au marsaluit pe strazile Varsoviei, printre motivele invocate fiind o purificare a Poloniei de evrei si musulmani! Ocazia fiind ziua in care Polonia si-a recapatat suveranitatea dupa primul razboi mondial. Vorbim despre aceeasi tara, care cativa ani mai tarziu dupa recapatarea independentei era distrusa in mari proportii de aceleasi idealuri cretine pe care le-au avut si nazistii inaintea declansarii celui de-al doilea razboi mondial!!! Ce needucata trebuie sa fie omenirea ca la mai putin de 100 de ani de la cel mai tragic eveniment istoric sa retrezeasca aceleasi idei limitate!

Evenimentul despre care voi discuta mai pe larg vine de pe meleagurile noastre. Trupa La Familia a postat pe pagina de facebook un „Manifest” prin care, presupun, ca au incercat sa stranga randurile in cadrul comunitatii in jurul unor idei comune, cum ar fi: credinta in Dumnezeu, neam, traditie, limba Romana, unitate nationala si nu in ultimul rand in familia compusa din barbat si femeie.

Nu o sa analizez daca acest manifest a fost facut din punct de vedere comercial, si daca a meritat sau nu. O sa scot in evidenta un alt aspect, nu inainte de a urma firul povestirii.

La o saptamana dupa postarea La Familia, clubul Space Form din Cluj decide sa anuleze concertul pe care trupa trebuia sa il sustina la inceputul lui decembrie sustinand ca nu vor sa promoveze pe scena clubului artisti care transmit mesaje homofobe, rasiste, xenofobe etc. La fel, nu o sa analizez dpdv comercial decizia clubului. 

Strigatoare la cer sunt reactiile fanilor (atat fani La Familia, cat si fanilor Form Space), activistilor, sau mai simplu spus, a OAMENILOR, ca pana la urma asta ar trebui sa fim inainte de toate.

Inainte de a le analiza, trebuie sa precizez ca:

 sunt fan La Familia. 

Consider ca notiunea de familie este atat de larg extinsa incat nu ar trebui sa fie restransa la un barbat si o femeie sau la un barbat si un barbat. O familie poate fi formata din oamenii cu care ai crescut, gasca de prieteni, galeria echipei favorite, comunitatea cu care iti imparti activitatile favorite etc.

 Consider de asemenea ca, casatoria este necesar sa fie infaptuita intre un barbat si o femeie, si de asemenea consider ca, copiii trebuie sa creasca intr-un mediu format din parinti de sex diferit (fiind si singura metoda naturala de reproducere) 

Consider ca trebuie sa tolerez si sa respect oamenii care au alte credinte, respectiv pareri decat ale mele atat timp cat acestea nu incalca reguli morale.

Consider ca homosexualitatea/lesbianismul este o alegere, si ca orice alta alegere trebuie asumata. 

Si nu in ultimul rand precizez ca nu m-a atins in niciun fel nici manifestul La Familia, precum nici reactia Space Form.

Buuuun. Acum sa revenim. Reactiile oamenilor, si de o parte si de cealalta, adica si a celor care sustin trupa La Familia sau ideile promovate de aceasta, cat si a celor care nu sustin trupa sau mai ales nu sustin casatoria dintre un barbat si o femeie sau nu cred in Dumnezeu si nici nu dau 2 bani pe limba, traditie, neam, au fost execrabile. De cea mai joasa speta! 

In ce hal este omenirea daca in 2017, aproape 2018, nu pot accepta oameni cu alte idei decat ale lor. Eu personal nu pot accepta discursul urii sau imprastierea ei pe toate canalele posibile (pt ca stirea a facut valva atat in social media cat si pe canale media). Oameni buni, nu trebuie blamata trupa LaFamilia pt ca, considera ca familia trebuie formata din barbat si femeie. Nu trebuie blamat nici Form Space pt ca are o alta viziune asupra acestui lucru. Este un business, este alegerea lor pe cine primesc in club si pe cine nu! Nu esti de acord cu La Familia? Foarte bine, nu te obliga nimeni sa ii asculti. Nu iti place Form Space? Foarte bine, nu te obliga nimeni sa te duci. Credeam ca d-asta ne-am chinuit peste 2000 de ani sa fim niste oameni liberi, ca sa putem sa alegem ce ne place si ce nu fara sa ii deranjam pe cei de langa noi, nu ca sa ne biciuim  unii pe altii ca avem idei diferite. 

Cu atat mai grav vad lucrurile cu cat descopar ce fel de oameni improsca cu ura. Oameni cu studii superioare, oameni pe care ii plasezi in „bula dreapta”. Sunt stupefiat sa observ in tabara „tolerantilor” cata agresivitate au in limbaj, cata liniaritate au in gandire. Oameni care se cred superiori celorlalti, dar care in 2017 ii pun la colt pe cei care au alte idei. Fabulos!!!
In incheiere (ca am lungit-o nu gluma) mai observ o problema majora a umanitatii. Aceea a asumarii. Sunt din ce in ce mai putine persoane publice care isi asuma o opinie, un curent, o parere, un ideal. Da, vremurile acestei corectitudini politice cretine, ne pun intr-o neutralitate fata de orice in lumea asta. Iar asta este total gresit! De ce? Pentru ca iata, ajungem sa refulam si sa raspandim ura in comentarii, distribuiri, postari pe zeci de mii de kilometrii de internet…

Halal progres uman, evolutie e atunci cand reusesti sa fi mai bun.

Anunțuri

Printipii, printipii…

” Intr-o sotietate fara moral si fara printipii…”

Imi petreceam ore intregi din zi si din noapte sa intorc pe toate particelele si sa vad din toate unghiurile orice situatie banala de viata care mi-ar fi putut rasturna principiile care ma ghidau. Si care inca ma ghideaza. Sigur principiile mele nu sunt echivalente cu ale tale sau cu ale lui/lor. Asta insa nu inseamna, ca si in cazul gusturilor, ca principiile nu se discuta.

Principiile sunt rezultatul educatie primite, respectiv formate inca din primii ani de viata si sunt strans legate de valorile pe care le pretuiesti. Spuneam mai sus principiile pe care le-am avut si pe care le am, principii pe care le-am incalcat in imprevizibilul drum al vietii. Unele dintre ele le-am reanalizat si reconsiderat pentru ca uneori, asta inseamna progres si evolutie. Pe altele le-am pastrat chiar si dupa ce le-am incalcat. Firul serpuit al vietii te duce uneori si in punctul in care faci greseala micului compromis, care la un moment dat te trimite in bratele marelui compromis. Asta se intampla atunci cand uiti scopul drumului.

Da, v-am plimbat prin aceasta mica povestioara, ca sa ajungem la tel: Rapid Bucuresti! O echipa care in 94 de ani de existenta a castigat de 3 ori campionatul Romaniei. O echipa care indiferent de perioada istorica in care a evoluat a stat in umbra unor echipe sustinute de regimul politic, fie ca vorbim de venus sau cca. Cu toate acestea, Giulestiul a reusit mereu sa stranga in jurul sau emulatie si povesti de spus copiilor, de altfel fiind si una dintre cele mai iubite echipe romanesti. Si asta ma face sa ma intreb retoric, ce ii mana pe suporterii Rapidisti sa sustina o implicare politica pentru renasterea echipei? Tuturor ne e dor de Rapid, dar, tu ca suporter rapidist sa sustii ca asta este singura varianta ca Rapidul sa fie din nou in liga 1 sau in Europa mi se par absurd. Noi suntem suporterii care au strigat pentru un club care a castigat doar 3 titluri in existenta sa, erau 40 000 de oameni pe Republicii in B, desi aveau varianta cca sau dinamo. N-au facut-o atunci, de ce ar canta in struna unei combinatii politice in 2017?

Atat de greu incercati in ultimii ani de existenta, suporterii visinii nu au facut altceva decat sa se dezbine, sa se imparta in cel putin 2 tabere, si, apogeul a fost atins in 2014, unde la sarbatoarea Rapidului s-au intamplat evenimente reprobabile, asa zis suporteri giulesteni, aducand batausi fara treaba cu clubul sa bata alti suporteri rapidisti. Ce decadere!!!

Acestea fiind spuse, imi raspund singur cum de am ajuns in situatia ingrata de a fi in stare a canta ode unui partid politic criminal pentru „gloria” de altadata. Halal glorie si halal vremuri: retraim primii ani de ocupatie bolsevica, cand armata si militia inventau echipe, desfintau altele abuziv ca sa isi incordeze muschii pentru trofeul: cel mai smecher bolsevic. Dar la ce scara se intampla acum: primaria sectorului 1 si primaria sectorului 6 isi fac propriile echipe cu rezonanta istorica, eventual sa castige trofeul: cine candideaza la primaria capitalei. Mi-e rusine mie de rusinea „rapidistilor” care imbratiseaza academia psd ca fiind continuitoarea Marelui Rapid, facandu-l pe Mincea Geamgiu sa se rostogoleasca in mormant.
Sigur, la toate cele de mai sus exista si alternative, dar putini prefera drumul greu si anevoios. Si ca sa fie si mai ironic, acest drum este urmat de poate cea mai scandaloasa brigada de suporteri Rapidisti: T2. Rasisti, antisemiti, puritani, exclusivisti sau cum ii numesc altii, drogati, ei sunt cei care vor sa stranga Rapidistii in jurul unui proiect care sa repuna Giulestiul pe harta fotbalului romanesc (ironic, tocmai ei au ajuns in postura asta, care atatia ani s-au izolat de altii), dar asa e in viata, principiile le intalnesti la golani, nu la cei imbracati in costum ce iti intind parvenit o mana. 

 

Pana cand Rapidul o sa revina suporterilor, atat pentru sanatatea mea morala, cat si pentu a potoli setea de ultras, bat tara alaturi de exemplul ASU Poli Timisoara, aproape c-am si invatat cantecele inimoasei peluze Viola.
Fzr&Fzv

Marsul pentru Basarabia

Am fost sambata la Universitate, la cateva ore distanta dupa ce marsul organizat pentru reunificarea tarii se terminasera. De ce m-am dus? Nu pentru a milita pentru cauza de mai sus, desi ideea unirii mi-a placut dintotdeauna si la un moment dat chiar aveam de gand sa ma inscriu in platformele care sustin acest ideal: Basarabia e Romania si Actiunea 2012.

 Am fost pentru a-mi raspunde la intrebari, pentru a lua pulsul actiunii si pentru a incerca sa ii cunosc pe cat mai multi dintre cei stransi acolo.

Inainte de a va descrie peisajul de la fantani, trebuie sa va reamintesc cronologic ce s-a intamplat: la ora 14:00 s-au strans aproximativ 2000 de „unionisti”, au plecat spre Piata Victoriei pe traseul aprobat pentru miting iar la ora 18:00 cand totul trebuia sa se termine, cativa indivizi, conducatori de turma printre care si George Simion au fortat schimbarea traseului. A rezultat un mic clinci cu fortele de ordine, din care 5 protestatari s-au ales cu amenzi pentru deranjarea ordinii publice.

Majoritatea au plecat spre casele lor, iar aproximativ 200 de prin toata tara, precum si Basarabia au ramas peste noapte la Universitate in peste 50 de corturi. Punctul 1.

Unionistii s-au discreditat singuri prin aceasta actiune esuata, au produs un show televizat, de pe urma caruia Firea, Basescu sau Ponta au incercat sa intarate masele asupra guvernului tehnocrat, si atentie, mai ales asupra Ministerului de Interne, cineva se pare ca nu este multumit de organizatorul alegerilor din decembrie. Tot de pe urma showului televizat au profitat din plin, Dodon si socialistii favoriti la alegerile din Republica Moldova, precum si principala masinarie de propaganda ruseasca, Russia Today. Practic, individul numit George Simion, tocmai a mai adaugat cateva procente de neincredere in unire din partea populatiei de peste Prut. Punctul 2.

Revenind la punctul 1, atmosfera din jurul corturilor era placuta. Foarte multi tineri, educati, deloc provocatori,ba din contra, chiar au avut curajul sa intre in mijlocul diversionistilor si sa delimiteze membrii Actiunea 2012 de instigare asupra presei sau jandarmeriei. Formand un mix elegant cu entuziasmul tinerilor, gaseai si multi parinti sau chiar bunici care se anturau intre ei la discutii despre zonele din care provin. Intre discutiile despre zonele de bastina sau momente istorice cheie, „batranii” aveau grija de grupurile de tineri care roiau prin jur sau se uitau in sutele de carti stranse pentru copiii din Basarabia: „cum va simtiti? Sunteti bine? Va e frig? Mai aveti ceai?” intrebari pe care le auzeai la tot pasul.

Aceasta atmosfera placuta dispare cand imi pun intrebarile legate de punctul 2. Din partea liderului platformei, George Simion am observat un cu totul alt comportament, ajuns mai tarziu la Universitate, si mult prea ocupat cu interviurile in care nu reusea sa lege un discurs valabil nici despre procedura prin care s-ar putea uni cele 2 tari, nici despre corturile intinse sau spatiul ocupat nedemocratic, si mai ales despre revendicarile lui, acesta nu a parut prea interesat daca grupul de tineri este ok, daca au nevoie de ceva, daca sunt suficient de pregatiti pentru a inopta pe betonul rece de langa fantani. Simion nu a fost deranjat nici ca in grupul vocal de acolo se aflau aceeasi „cetateni de protest” majoritari fara ocupatie si de etnie roma, pe care ii gasesti acolo indiferent daca se protesteaza pentru Antena 3, Colectiv, Ponta, Arafat sau mai stiu eu ce cauza.In schimb George parea crispat si foarte apasat, efect probabil a actiunii esuate pe care a intreprins-o si pentru care s-a folosit de o mana de tineri curajosi si pasionati, plus o mana de optimisti incurabili, repet oameni, cu un nivel de bun simt si educatie peste medie, indarjiti de acelasi ideal: Basarabia si Romania, intr-un singur stat. Actiune care, tare sunt curios, inspre ce interese a indreptat-o, sacrificand astfel aproape total increderea intr-o platforma, care in trecut a scos in strada si 20000 sau 50000 de oameni.

Cat despre unire, repet idee cu care am fost si sunt partizan in continuare, inainte de toate trebuie facuta la nivelul oamenilor si institutiilor. Asta inseamna o legislatie comuna, o fluidizare a circulatiei banilor intre cetatenii celor 2 state, o liberalizare totala a fortei de munca, si a educatiei, si de ce nu, un sistem de justitie comun. Dupa ce se intampla toate acestea ne putem pune problema cum ar fi sa avem o granita comuna cu Federatia Rusa, intre care se mai interpune si o autoproclamata republica de omuleti verzi.

Cand a inceput…inceputul?

Mi-amintesc temele din scoala generala. Culmea, excelam la algebra si bineinteles la compunerile  de la Limba Romana. Eram fascinat de geografie, studiam singur carti din anii urmatori si, desi nu aveam teme, tin minte foarte bine cat ma oboseau istoria si biologia. Tot timpul imi faceam temele in a doua parte a zilei. Dupa ce veneam de la scoala era prioritar timpul de joaca, iar seara la veioza, intins pe jos, constiincios lucram temele pentru a doua zi, si uneori in avans pentru zilele urmatoare.

Nu imi amintesc exact de ce nu scriam ca tot elevul la birou…cred ca aveam unul, sigur aveam, era chiar fostul birou al mamei de cand era mica. Poate doar felul meu extravagant de a face lucrurile, rebeliunea interioara. Oricum, sigur din acelasi motiv din care, de peste 6 ani nu gasesc utilitatea televizorului, pretext pentru care desigur nici nu folosesc unul. Citește restul acestei intrări »

Peisaj de octombrie

Inteleg atat de bine persoanele carora le place toamna. In general femeile sunt indragostite de toamna. Imaginatia inca se tine bine: ma pun in locul lor si vad de la fereastra din bucatarie printre copacii ai caror frunze s-au rarefiat si jumatate formeaza un covor multicolor pe straduta ingusta din spatele blocului, pe care un bunic carunt isi aduce nepotelul cu gecuta albastra de la scoala, in timp ce prin cealalta jumatate ramasa intarziata in copac, poti observa cum se scurg picaturi de la ploaia marunta de dimineata. In timpul acesta, fereastra isi pierde din vizibilitate, aburul care se ridica de la ceaiul proaspat fiert, acapareaza jumatate din ea; abea de mai pot vedea pe aceeasi straduta pavata cu frunze, o tipa cu un mers hotarat imbracata intr-un pulover gri si tinand o umbrela in mana dreapta.
M-as vedea mai departe sorbind din ceai si pregatindu-mi o carte de Tolstoi sau Dostoievski pentru drumul cu metroul catre job. Pot rezona, chiar empatiza, dar atat. Toamna ma imbata si ma dezbraca de ceea ce sunt cred ca sunt. Toamna imi arat slabiciunile. Daca as fi mai superstitios ti-as jura ca toamna nu se poate intampla nimic bun; daca as fi mai poetic ti-as putea compara septembrie cu o pustoaica tanara si puritana, in care iti dai voie sa te pierzi la inceput, octombrie cu o femeie isteata, careia nu-i poti face fata si noiembrie cu o nevasta. Si daca as fi realist, m-as gandi serios ca inca nu pot accepta multe lucruri atat timp cat imi pica cu greata tranzitia la toamna.

„- Sa-ti vad ochii”
Mi-amintesc cu placere. E o perioada in care ochii-mi sunt departe de a fi limpezi. Pare ciudat, cum acest organ reflecta atat sufletul cat si mintea. Ma frec cu incheietura mainii, apoi m-asez pe canapea, acoperindu-i cu palmele ce-mi formeaza un triunghi echilateral in jurul fetei. Imi spun: nu te poti ascunde! Ti-as arata albastrul ca-n Navagio, dar sunt incarcati ca apele tulburi de sezon. Toamna sunt ma simt nepregatit. Am nevoie de sprijin ca sa te pot sustine.
Iar ciudat, prin ochi poti fi citit, dar in acelasi timp poate tu nu poti citi. Nu-i de ajuns sa casti ochii si nu-i decisiv sa iti deschizi sufletul, trebuie sa te incumeti sa patrunzi pana in adancimile temerilor tale.

De cele mai multe ori imi pun intrebari. Multe intrebari. Mai putin ma intreb insa cand dorm. De obicei nu visez, imi fixez obiective. Atat de mult mi-am impregnat lucrul acesta in gandire incat nici noaptea nu prea mi se intampla sa visez. Si atunci cand visez, nu visez spectaculos, si nici nu ma intreb. De ceva timp visez urat. Si mi se intampla des. Sunt tentat sa dau vina pe toamna, ar fi atat de usor. In fond oamenii se simt atat de eliberati cand gasesc vinovati. Nu stiu daca exista, dar in cazul in care nu, ar putea fi revolutionara printre psihologi terapia prin vinovatie!  O pot gasi vinovata pentru umiditatea excesiva de afara, pentru transpiratia pe care mi-o provoaca datorita perechilor de haine pe care trebuie sa le imbrac, pentru ca imi taie pofta de bere, sau pentru ca supraaglomereza orasul, dar pe bune? Sa dau vina pe toamna ca visez urat? Ar fi jenant!
Nu ma aflu in spatiul meu de confort, navighez pe ape tulburi ca Johny Depp si Penelope Cruz, si sunt dat de toti peretii din inertia cu care tratez perioada, ca o minge de tenis la un antrenament. In toamna mea nu exista ceai din care sa iasa abur, aburul e provocat de caldura trupului si de uzura respiratiei, e rezultatul luptei. In fond nu m-as putea situa in spatiul de confort, Toamna, acesta se redecoreaza…

« Older entries