Asa suna refrenul piesei lui Bon Jovi, in timp ce ma pregatesc sa penetrez fila goala a wordpresului pentru un nou post, dupa aproximativ 1000 de ani. Si acest lucru ma inspira. Este viata mea, si nu sunt multumit cu ea, pentru ca nu am facut nici 1% din cat mi-as fi dorit. Este viata mea si m-am obisnuit cu ea, si cu urcusurile si coborasurile, mult mai multe si mai dese cele din urma (in ritmul acesta am sa ajung pe minus mai rau ca olanda). Este viata mea si trebuie sa ma impac cu ea chiar daca nu imi convin multe aspecte, chiar daca as schimba o multime de lucruri, chiar daca am nevoie de multe lucruri materiale sau deloc materiale.
Am aproape 20, insa poate traiesc ca unul de 30-40, sau poate nu chiar. Sau poate traiesc chiar interesant, insa in acelasi timp al dracu de enervant pentru mine, sau poate chiar o ard super bine, cum mai spun unii. Insa ce este cert, este faptul ca am aproape 20 de ani, am multe lucruri de facut, si multe lipsuri, defecte si destule calitati. Imi lipseste foarte mult unitatea familiei, si echilibrul pe care aceasta ti-l da, imi lipseste destul de mult timpul, pe care in ultima perioada sunt nevoit sa mi-l dedic serviciului, si cu aceste lucruri sunt tot mai aproape de a intra in acest sistem draconic menit sa ne terimine, imi lipsesc anumite chestii materiale pentru a ma exprima, afisa altfel, dar in acelasi timp sunt constient ca am alte lucruri pe care cei care le poseda pe cele de mai sus nu pot spune ca le au, si anume o fata cu care vreau sa ating orizonturi sau sa descopar infinituri, principii la care tin pana in panzele albe, o gandire constructiva, o inteligenta nativa si nu in ultimul rand foarte multa bunatate in suflet.
Deci nu am facut acest articol ca sa ma plang de viata mea mai mult sau mai putin patetica, ci pentru ca pur si simplu simteam nevoia sa scriu, si unde as fi putut sa o fac in alta parte daca nu pe blog. Urmatoarea perioada este foarte importanta, trebuie sa ma obisnuiesc cu ideea ca va trebui sa renunt la studiile actuale, va trebui sa ma obisnuiesc cu mediul in care traiesc si in acelasi timp sa ma incarc cu rabdare multa pentru timpul ce va urma.
Daca m-am inspirat din Bon Jovi, termin cu preferatul meu Sisu, si anume “Am nevoie de rabdare”
Eu, filozoful "underground".
